Despre carte: 2012 / O poveste despre o călătorie singură de-a lungul râului Lena - nu departe de Baikal, în octombrie , adică la sfârşitul toamnei locale ; sub zăpadă, ploaie, soare; cu păduri dese pe maluri, animate doar de urși, căprioare, cocoși de pădure și alți locuitori; despre înnoptări, pescuit, despre whisky înainte de culcare și despre singurătatea care cufundă o persoană în sine - „...Uneori vrei să fii de acord cu singurătatea ta. Acceptă-o ca pe o dezvoltare corectă a vieții, ai doar curaj și spune-ți: asta-i tot. Acum totul este clar și trebuie doar să mergi mai departe singur... Poate te poți întrista puțin, luându-ți la revedere de la cei care par să fi fost alături de tine în toți acești ani și să nu te mai temi de nimic... cu ajutorul lui Dumnezeu, în necunoscutul calm al singurătăţii. E greu. Acest lucru este aproape imposibil Râul s-a împărțit în două canale. Efimov merse pe dreapta, arcuindu-se în jurul unei insule joase de pietriș, cu tufișuri mici. Insula era alungită, în partea cea mai largă, la douăzeci de metri de mal, ieșind în afară... coarne de cerb. Ivan aruncă o privire mai atentă. Se auzi o privire sub coarne, apoi Ivan văzu toată fața. Cerbul roșu zăcea și îl privea pe Efimov, întorcându-și încet capul. Barca a fost dusă prost sub „pieptene” unui copac aplecat deasupra apei, Ivan a început să vâsle, iar animalul nu a mai suportat. Se ridică și începu să meargă cu un trap calm până la capătul îndepărtat al insulei. Nu înțelegea cine înota acolo, poate că nu a văzut niciodată o persoană».